Oleg si viata de dupa moarte (6)
Posted by oleg on octombrie 27, 2010
Filed under Personale and tagged aripi, cafea, caldura, dragoste, Faulkner, foame, fumat, migrena, noapte, Oleg Garaz, ratacire, singur, somn, tandrete, vis
Articol publicat in: Cultura, Personal, Societate
Este în continuare singur şi nu se prevede nimic la orizont. În fiecare noapte, însă, doarme lângă o femeie care îl îmbrăţişează în somn şi el se trezeşte, reînviat, nu pentru mult timp, însă suficient pentru a-i fi recunoscător pentru tandreţe. Se simte pur şi simplu înfometat, însă nu după sex sau dragoste, ci după o simplă blândeţe femeiască şi lângă ea el poate dormi şi capul ei stă pe umărul lui şi atunci când se întâmplă să se trezească în miez de noapte se simte înghiţit în căldura prezenţei ei, în respiraţia ei, în somnul şi visele ei, în căldura corpului ei. Şi adoarme înapoi şi apoi se trezeşte dimineaţa şi nu de câte trei-patru ori pe noapte. Atunci când doarme singur, la el acasă, se trezeşte şi fumează, apoi încearcă să citească ceva şi insistă până se prăbuşeşte într-o inconştienţă care numai somn nu o poate numi, apoi din nou se trezeşte, mai spre dimineaţa şi fumează din nou şi din nou apucă o carte de pe raft, indiferent care, Gibson sau Hesse, Astafiev sau Faulkner şi citeşte din nou sau pur şi simplu umblă prin garsonieră şi fumează. Apoi intră la baie şi-şi spală faţa şi se bucură că atât de obişnuitele migrene nu-i mai devoră răbdarea. Atunci când doarme cu ea nu-l doare nimic. Se întâmplă să-l îmbrăţişeze în somn şi el se trezeşte. Într-o noapte s-a trezit cu faţa umedă şi cu ochii ei deschişi într-o întrebare mută – „de ce plângi?”, însă el nu-şi poate aminti ce visase şi realizează că-i curg lacrimi şi poate a gemut sau a vorbit în somn şi deodată începe să râdă, încet, parcă pentru a nu trezi peştii din acvariu sau plantele de pe pervaz. Ea îi şterge lacrimile, delicat, de abia atingându-l, îl îmbrăţişează şi-i ciufuleşte părul. El adoarme din nou şi se trezeşte dimineaţa de la mirosul de cafea. Merge în bucătărie şi se aşează lângă ea şi ea îl priveşte şi tace. Parcă ceva nu-i în regulă. Fumează amândoi, îşi beau cafeaua, tac. Apoi ea îl îmbrăţişează şi totul se luminează şi liniştea revine într-o planare lentă şi-l acoperă cu aripile ei. Şi din nou îşi simte un nod în gât. Îşi bea cafeaua în continuare. Fumează. Ea pleacă la servici. El rămâne singur. Apoi iese în oraş şi rătăceşte. Rezolvă probleme. Facturi şi texte, birouri şi redacţii şi secretariate. Ziua promite a fi una lungă.
Comments
Leave a Reply
Vizitatori:
-
