Către cititorii blogului meu
Posted by oleg on decembrie 24, 2010
Filed under Personale and tagged Oleg Garaz, Sarbatori Fericite
Articol publicat in: Cultura, Personal, Societate
Va urez la toţi Sărbători Fericite! Sa aveţi împliniri, succese şi realizări de care să fiţi mândri. Să vă însoţească peste tot zâmbetul şi bucuria de a trăi. Să nu uitaţi să mărturisiţi căldura celor care vă înconjoară. Cu sau, mai ales, fără motiv. Faceţi tot posibilul pentru ca într-un viitor, oricât de apropiat sau îndepărtat va fi, să nu aveţi regretul de a nu fi spus sau făcut ceva frumos pentru oamenii care vă sunt dragi. Grăbiţi-vă a vă umple realitatea personală de lumină şi iubire şi faceţi-o cu toată încrederea. Chiar poate mai mult. Practicaţi frumuseţea ca pe o religie şi nu vă opriţi pentru nici o clipă a o răspândi împrejur oriunde şi cu oricine aţi fi. Faceţi-o simplu, fără a aştepta să vi se dea ceva înapoi. Împrăştiaţi seminţele bucuriei cu convingerea limpede că vor încolţi şi într-o dimineaţă vă veţi trezi, totalmente surprinşi, într-o grădină magică, plină de arome stranii, însă deloc străine. Eu încerc să-mi imaginez acel moment, clipa mea personală, în care voi fi simţit că în sfârşit am ajuns acasă. Acolo, undeva-cândva, voi strânge în braţe ultima mea femeie. Acolo unde o dată ajuns voi realiza că am fost aşteptat cu mult drag şi dor. Acolo unde voi fi dorit şi înţeles. Acolo unde voi şti că nu sunt singur. Acolo unde iubirea are doar început.
Am făcut acest blog două luni în urmă în intenţia simplă de a mă mărturisi pe mine însumi şi de a face din această mărturisire un mod de viaţă. Aşa cum, de altfel, şi concep eu viaţa simplă de zi cu zi. Fără măşti, prefăcătorie, strategii , diplomaţie falsă şi alte tertipuri de acest gen. Simulacre de relaţionare interumană. Uneori poate am fost crud. Alteori, poate, dur. Deşi singura intenţie era căutarea şi încercarea de a recunoaşte în mine însumi blândeţea, fragilitatea, delicateţea atingerii involuntare a lucruilor esenţiale nu neapărat rostite cu voce tare. Şi am rămas surprins de mai multe lucruri şi în special de constanţa cu care blogul îmi era citit. Continuu. Cifra afişărilor provoacă mirări şi nedumeriri în egală măsură. Şi atunci m-am gândit să vă rog frumos pe voi toţi, cititorii blogului meu, să-mi lăsaţi măcar câteva cuvinte… să-mi mărturisiţi motivele pentru care îmi citiţi textele. Vă rog acest lucru cu toată recunoştinţa pentru simplu fapt că privind la numărul tot mai mare de steguleţe şi la cifra tot mai mare a lecturilor, trăiesc surpriza de a reuşi să găsesc motive pentru a continua. Motive pentru a nu mă simţi singur. Motive pentru simpla bucurie de a trăi.
Comments
Leave a Reply
Vizitatori:
-
